Se afișează postările cu eticheta sens. Afișați toate postările

marți, 4 februarie 2014

Insomnie

0
11:06
insomnie

 Dacă insomnia mea are un sens, atunci e acel care i-l dau prin numeroasele interpretări analizate şi pline de sens; de sensul care i-l atribui şi vieţii mele. La un moment dat, insomnia ar putea fi şi un sens al vieţii din perspectiva profitării de maximumul sau minimumul de timp de care dispunem. A fost să fie ca insomniile să-mi perinde o bucată bună din viaţa mea, şi atunci, am realizat că, în pofida faptului că nu avem timp sau nu există timp, eu mă simt înafara lui.

 Insomniile generează o stare egalabilă cu atemporalitatea, sau în definiţie mai artistică - cu noaptea. Puţine, dar hotărâtoare au fost momentele când mi-am dat seama că oamenii cuminţi şi care duc un mod "sănătos" de viaţă, aleg să doarmă liniştit. Dar în timp ce unii - îşi trăiesc viaţa într-un vis conştient, eu stau deasupra lor în vid şi mă simt plină de viaţă. Când noaptea e acel catalizator de energie şi surse inimaginabile - provocator de căutari complexe.

 Când toţi stau cu ochii închişi, eu văd bine; şi starea asta îmi conferă o luciditate care mă împinge să aduc un aport important existenţei mele. Când toţi stau cu ochii închişi, eu pot să mă simt liberă să văd şi să aranjez lucrurile pe straturi, şi să nu mă mai simt ameninţată de reproşul vre-o unei replici. Astfel, fiind situaţia, constat că lumea e plină de straturi şi doar tu alegi ce poziţie adopţi.

 Te mişcă din loc, din stare, din moment - orice acţiune menită să-ţi schimbe viaţa şi să te ducă pe calea care e a ta. Şi în noapte, simţi acel imbold intuitiv, sau chiar forţat să crezi că : "acum e" ori "acuş o să-mi vină" acel ceva care-ţi defineşte existenţa.

 Sunt într-o continuă aşteptare. Oamenii au creat pentru această stare - viaţa de după moarte, prin care această aşteptare ar putea fi îndreptăţită, dar pentru asta - eu am insomniile. Citește mai mult →

miercuri, 25 decembrie 2013

Apă lucidă

0
12:06
apă lucidă

Esenţa existenţei se roteşte în forma unei sfere, plinul ei e ocupat de acel tot pe care noi trebuie să-l aranjăm şi să-i stabilim ordinea.

Dificultatea întâlnită în scopul îndeplinirii datoriei se ascunde în obscuritatea acestui amestec de lucruri care trebuie repartizate cu minuţiozitate fiecărui domeniu în parte şi dacă eşuăm sau … cedăm – rămâne acel haos incipient pentru îndrăzneţii care-şi ”sacrifică” în modul cel mai frumos viaţa spre a căuta şi găsi răspunsuri …

Mă gândesc acum, şi dacă nu e cel mai frumos mod ? Că “ei” îşi petrec viaţa căutând şi evoluând spre cunoaştere, dar senzaţiile, sentimentele, trăirea acestora, entuziasmul din descoperirea unor lucruri simple pentru restul şi complicate pentru “ei”? Să aibă nevoie oare iubirea de atâtea explicări şi explicaţii? Cum oare pot influenţa acestea asupra ei ?

Cert e că spontaneitatea lucrurilor, până la urmă, amestecată cu înţelepciune sau explicaţia logică a acestora reprezintă unul din sensurile vieţii.

Cât n-aş da să am măcar această favoare, fântână nesecată de apă lucidăCitește mai mult →