Toamnă | Blogul Măiestriței

marți, 14 ianuarie 2014

Toamnă

0
12:47
toamna

Sunt plină şi goală de Ei în toamnă, când toamna e învelişul ce-mi acoperă umerii şi nu-mi sărută fruntea şi e rece în plenitudinea ei, spre defavoarea beatitudinii mele. Şi cântă, şi dănţuie pe valurile mării mele învolburate şi nu vrea să-şi oprească paşii la suspinele notelor mele muzicale, dirijate de păsări şi străjuite de cer.

Şters îmi atârnă sufletul de orele moarte a veacurilor, aspirând la vremi îndepărtate, aşezate pe marginea malurilor mele şi esenţa îmi desenează trasee pe corpul transcendent al vântului. N-am văzut copaci, decât frunzele lor moarte care-mi plâng apele şi lacrimile lor se prabuşesc în amploarea mea.

Sunt născută din cântecul cerului si lacrimile frunzelor, iar toamna mi-e stăpână. Clocotesc melancolia sinesteziei lor şi-n neantul existenţei îmi scald resemnată apele …

 La mine e toamnă, veşnică toamnă.
mare

Însemnări Interioare

"Bucuria pe care mi-o dau gândurile mele este bucuria pe care mi-o dă viața, pe care mi-o dă ciudata mea viață. Este aceasta bucuria de a trăi?"
(Ludwig Wittgenstein)

0 comentarii: