El. Unul | Blogul Măiestriței

luni, 20 ianuarie 2014

El. Unul

0
13:09
el

Îţi văd chipul prin stropi de ploaie; privirea îngândurată la trecerea pasageră a lor. Şi stai, şi fumezi încontinuu de parcă toate-ţi stau aproape şi împotrivă. Prezenţa ta obscură şi calmă îmi adoarme amintirile dintr-un posibil viitor şi premoniţiile din trecut şi nu sunt decât aici, cu tine şi te privesc. Şi-mi sunt şterse toate ambiţiile parvenite, şi nu vreau decât să te ajut. Să te privesc şi să te ajut. Pot?

În tine stau ascunse dureri mari şi tremuri la căderea frunzelor, la zbuciumul clipelor. Te grăbeşti, şi nu te mai grăbeşti. Vrei să stai? Vrei să dormi? Vrei să vin?

Strigă-mă! Strigă-i! – poate o să vină. De ce nu-i strigi? De ce taci şi mori?

Mi-e milă de covalescenţa ta. Iartă-mi neputinţa fără motive şi priveşte trecerea; trecerea mea, a lor şi a ta
mare

Însemnări Interioare

"Bucuria pe care mi-o dau gândurile mele este bucuria pe care mi-o dă viața, pe care mi-o dă ciudata mea viață. Este aceasta bucuria de a trăi?"
(Ludwig Wittgenstein)

0 comentarii: