Dintr-un joc necinstit | Blogul Măiestriței

vineri, 10 ianuarie 2014

Dintr-un joc necinstit

0
12:35
joc necinstit

Câte vieţi se sting în vâltoarea vremii şi te gândeşti că zeii ne-au aruncat aici şi ne-au blestemat să ne naştem închişi, să murim închişi şi să ne sufocăm în amploarea intensităţii interiorului nostru. Nu-mi imaginez în ce constă fericirea de-o fracţiune de secundă, nu-mi imaginez esenţa a celor prin care trecem … Mor înecaţi în propriul amar şi iau cu ei, acolo în ţărâna rece o conştiinţă, o dragoste, o pierdere. Nu pot să cred că trecem atât de neobservaţi şi … atât de repede ne consumăm. Sunt sigură că revolta me nu vine din tipica dorinţă : “Eu vreau să trăiesc mult”. Nu-i înţeleg rostul în momentul în care singur nu-ţi ştii rostul sau cel puţin să ştii cum să trăieşti.

Mănâncă din mine florile răului, că neantul e mare; şi lasă-mă-n pace cu toată amărăciunea Ta, că m-am săturat de nefireasca-ţi cale de a juca necinstit. Aruncă-ţi plasa în iazul tău şi lasă-mi oceanul în pace. Apele tulburi mă deranjează. 

Vreau şi eu să trăiesc, să simt că trăiesc. Mi-e frică să mor pentru Ei. De unde-mplinirea aceasta ? Confuzie. Incoerenţă.
mare

Însemnări Interioare

"Bucuria pe care mi-o dau gândurile mele este bucuria pe care mi-o dă viața, pe care mi-o dă ciudata mea viață. Este aceasta bucuria de a trăi?"
(Ludwig Wittgenstein)

0 comentarii: