Biruinţa şi Vidul | Blogul Măiestriței

miercuri, 22 ianuarie 2014

Biruinţa şi Vidul

0
13:09
biruinţa şi vidul

Suntem călătorii unei lumi metodice; actorii unui teatru sumbru; visătorii unor câmpuri despădurite.

Suntem aici şi acum ca să urmăm voluntar sau involuntar regulile unor cărţi enorme scrise de mâini nevăzute care au tot presurat cuvinte şi sensuri … Iar drumul nostru e haotic şi existenţa ni-i stearpă de goliciunea noastră, şi radiem la biruinţe demult semnate de alţii. Ataraxie spontană ni se înfăţişează ca victorie just meritată şi dacă nu, căutăm să facem să pară aşa. Astfel, nu biruinţa noastra e frumoasă, ci calea prin care am ajuns la ea. Şi-s numeroase căile pe care tot rătăcim a nimănui, şi tot alergăm să facem cinste victoriilor care ne-au dat statut şi apreciere.

Trăiesc o viaţă fără biruinţe, care-mi năruie speranţe unei stabilităţi, pe care o doresc profund. Simt cum biruinţele îmi detronează liniştea şi haosul, care-mi mână apele-n neant. Simt cum m-ar îndepărta de mine şi aş alerga ca o zăludă prin labirintul vieţii, acest labirint prin care obişnuiesc să-l pătrund studiindu-i fiece frunzuliţă şi pietricică.

Trăiesc o viaţă cu drumul biruinţei, fără s-o vreau şi fără să mă vrea, până când paradoxul îmi va naşte căi de izbândă şi lumină. Iar când o să prind biruinţa din urmă – să-mi pună lauri Vidul, că-n el primeşte şi pe prinţi, şi pe cerşetori.

Îmi apare acum în faţă chipul mării învolburate în care Bătrânul îşi scaldă undiţa şi sufletul. Şi-l văd fără dorinţa biruinţei, ci cu biruinţa deja în ochi … Şi biruinţa lui a fost seacă, doar sufletul mai împovărat şi mai bogat, că Marea lui s-a scăldat în el şi el în ea. De ce să nu-l primească Vidul, împreună cu Marea şi Biruinţa sa ?
mare

Însemnări Interioare

"Bucuria pe care mi-o dau gândurile mele este bucuria pe care mi-o dă viața, pe care mi-o dă ciudata mea viață. Este aceasta bucuria de a trăi?"
(Ludwig Wittgenstein)

0 comentarii: