marți, 31 decembrie 2013

Paradoxul

0
12:19
paradox

În incomensurabila învolburare a gândurilor şi situaţiilor inacceptabile creierului meu, dorinţa de izolare e mai pronunţată decât oricând şi sfinţenia calmului din locuinţa interioară nu se poate exterioriza decât în mari rafturi prăfuite de cărţi, geamuri mari şi lumânări – comfortul vine de la sine.

Singurătatea mea mi-e proprie doar mie, plâng după ea, apoi o ignor … Am nevoie de pereţi, ca să-mi limiteze nebunia şi aici se naşte paradoxul.

0 comentarii:

duminică, 29 decembrie 2013

În noapte, ochii te privesc

0
12:15
noapte

Imagineză-ţi că totul din lumea aceasta e al tău şi că poţi atinge.

Îi simt cum mă-nconjoară, cum mă privesc, cum îmi desenează traseul … Sunt Ei, cei care în noaptea viselor, sunt mari şi primitori …

Ochii, stelele, copacii … Ochii copacilor, stelele copacilor, copacii cerurilor …

0 comentarii:

vineri, 27 decembrie 2013

Peştii

0
12:07
pești

Ochii-mi stau deschişi de-o bună bucată de vreme şi îi închide doar noaptea, sub toate formele ei.

Nu-mi imaginam că o să fiu vreodată scufundată-n satisfacţie şi împlinire, e ca şi cum m-ar fi inundat Pacificul, tocmai pentru că e pacific, de aceea şi nu-i acceptam partea “întunecată”.

Hm, şi-acum, privesc confuză la “peştii” ce mă-nconjoară: să-i mănânc sau să nu-i manânc ? I-au blestemat zeii şi alungat i-au în apele obscure ale sub-pământescului …

Vezi, şi-n pace, şi-n împlinire apar peştii!

0 comentarii:

miercuri, 25 decembrie 2013

Apă lucidă

0
12:06
apă lucidă

Esenţa existenţei se roteşte în forma unei sfere, plinul ei e ocupat de acel tot pe care noi trebuie să-l aranjăm şi să-i stabilim ordinea.

Dificultatea întâlnită în scopul îndeplinirii datoriei se ascunde în obscuritatea acestui amestec de lucruri care trebuie repartizate cu minuţiozitate fiecărui domeniu în parte şi dacă eşuăm sau … cedăm – rămâne acel haos incipient pentru îndrăzneţii care-şi ”sacrifică” în modul cel mai frumos viaţa spre a căuta şi găsi răspunsuri …

Mă gândesc acum, şi dacă nu e cel mai frumos mod ? Că “ei” îşi petrec viaţa căutând şi evoluând spre cunoaştere, dar senzaţiile, sentimentele, trăirea acestora, entuziasmul din descoperirea unor lucruri simple pentru restul şi complicate pentru “ei”? Să aibă nevoie oare iubirea de atâtea explicări şi explicaţii? Cum oare pot influenţa acestea asupra ei ?

Cert e că spontaneitatea lucrurilor, până la urmă, amestecată cu înţelepciune sau explicaţia logică a acestora reprezintă unul din sensurile vieţii.

Cât n-aş da să am măcar această favoare, fântână nesecată de apă lucidă

0 comentarii:

luni, 23 decembrie 2013

Sceptru

0
11:57
sceptru

Mă răneşte peste măsură confruntarea realităţii cu visele şi utopiile pe care le creem. Pare atât de incompatibilă alăturarea acestora şi existenţa lor pe acelaşi teren, cum nu pot încă să percep întrunirea frumosului şi a urâtului ca valori fundamentale.

Urăsc deziluziile, pentru că anume ele îmi alcătuiesc viaţa. Mă miră în fiecare zi cinismul care îi înconjoară pe oamenii “admirabili” şi întâlnesc aceasta de fiecare dată cu naivitate, în speranţa că şirul acelor mizerabili se sfârşeşte odată cu finisarea cazului.

Fir-ar dracului de ipocriţi !

Să fi avut un sceptru, îi înghiţea pământul exact în momentul când i-a “apărut” pe toţi nemernicii. Cum se face că toate puterile sublime sunt înghiţite de nişte mediocri ? Dacă ar fi într-adevăr că nu mi-ar păsa de Iadul lor, atunci ce să fac când îmi inundă Raiul ? Aici e problema .

0 comentarii:

sâmbătă, 21 decembrie 2013

Confuzie

0
11:47
confuzie

Nu ştiu dacă există ceva dincolo de realiatea vizuală, dar ştiu că … ceea ce avem noi, nu conştientizăm cât valorează.

Nu pot să cred că avem doar o lume, pentru unii atât de mizerabilă şi absurdă.

Pentru mine, o lume e un tot, iar un tot îl reprezintă bătrânica cu faţă blajină pe care o văd în fiecare dimineaţă, copiii inocenţi din curte, clădirea din faţa ferestrei de la bucătărie, copacul de lângă clasa de franceză, frunzele …

Nu înţeleg de ce căutăm o posibilă fericire oriunde înafară de acestea ?

Ah, dacă am privi mai profund lucrurile, am zâmbi minunat la fiecare acest fenomen şi am fi fericiţi când suntem utili, într-un fel , celor care sunt … mai nefericiţi decât noi.

Prin toate acestea, viaţa noastră capătă sens. Nu poţi să ştii dacă te limitezi.

Lucrurile care ne înconjoară reprezintă ascensiunea sau degradarea noastră …

0 comentarii:

joi, 19 decembrie 2013

Fericire

0
11:46
fericire

Te vreau pierdută-n gânduri de armonie şi linişte surdă …

Te vreau între pereţi transparenţi şi hotare neexistente …

Te vreau călătoare … printre vise nemuritoare.

Doar atât pentru tine.

Există oare mai mare fericire ?

0 comentarii:

miercuri, 18 decembrie 2013

Esenţă

0
12:52
esenţă

Zicea Cioran de nişte râuri în care te transformi contopindu-te cu esenţa. – Simt acea profunzime în care-şi scaldă apele gândurile mele şi vitalitatea. Mă aflu atât de multă… încât cred că pot să nasc Universul în mii şi mii de feluri. Sunt plină de iubire; iubire caldă şi necondiţionată. În sfârşit cred că pot să dau.

 Sunt mare.

0 comentarii:

marți, 17 decembrie 2013

Înălţimi

0
12:24
înălțimi

Sfidează înalţimile lor!

Plimbă-ţi gândurile pe alei înflorite, dor nebun de cireşi ce emană efervescenţă …

Redutabil să mergi printre ei şi de umeri să te ţină pescăruşii.

Nu există fericire mai mare decât liniştea interioară, armonia cu spiritul, şi concomitent cu corpul, că dacă corpul e bolnav, şi spiritualitatea e moartă sau tânjeşte, îndurând chinuri sărate … E falsă căldura la – 30 de grade.

Agnostic să rămâi pentru ei, că doar în asta constă măreţia ta, iar pentru tine, păstrează norii de toamnă, valurile mării spumegând uşor, ceaiul telepatic şi … pescăruşii.

Doar pentru tine păstrează-i !

0 comentarii:

sâmbătă, 14 decembrie 2013

Porumbeii tăi

0
12:20
porumbein

Alungă-mi corbii şi dă-mi din porumbeii tăi !

Poţi ?

Promit, să-ţi caut şi ţie bicicletă! Până la capătul lumii, împreună …

Numai, alungă-mi corbii şi …

0 comentarii:

joi, 12 decembrie 2013

A plecat

0
12:20
a plecat

Tu, pleci şi nu vrei să te mai uiţi înapoi, eşti asemeni celor care îşi uită rădăcinile ...

Te urăsc bacteriile din mine, că naivitatea mea te iubeşte, monstrule!

0 comentarii:

duminică, 8 decembrie 2013

Rechin

3
23:44
rechin

Senzaţia de plutire e amiguuă în stările ei, de cele mai multe ori - e înspăimântătoare. Simt mereu că n-am rădăcini şi că ţin în mâini când praf călcat în picioare de toţi nemernicii, când pulbere pentru puşcă.

 E atât de crud să ştii că zbori cu aripi frânte, legate şi îngrijite prin chinuri şi lacrimi de iarnă, iar alţii … ating apogeuri crescuţi sub povara cuvintelor mângâietoare.

 Şi eu … dacă ar fi să vreau altă soartă, aş alege să fiu rechin.

3 comentarii:

joi, 5 decembrie 2013

Disforie

2
01:55
disforie


Cât sunt de singură …

 Şi nu-mi explic nicidecum existenţa continuă şi pătimaşă a acestui sentiment înfiorător care mă face să-mi ies din minţi ?!

 Nu pot să stau cu mine însumi, mă tem de mine atunci când mă aflu în faţa unor întrebări, până în momentul cînd o să găsesc şi eu curaj să înfrunt cu onoare slăbiciunile care mă ... dezarmează în faţa Lor. Şi atunci, mă gândesc, de ce să le înfrunt ?

 Adu-mi cadă şi apă din mare, moartă în sacrificii pentru Ei !

 Disforie …

2 comentarii: